Posted in Un cuvânt pe zi

Mai tare decât piatra

pietreCine sfărâmă pietre este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie” Eclesiastul 10:9

Pietrele reprezintă una din cele mai dure materii de pe planetă. Bineînțeles metalul pare mai dur, dar piatra este suficient de dură încât se pot construi din ea case, garduri sau altfel de adăposturi. Din piatră sunt formați munții stâncoși și falnici, și de fapt găsim pietre pe toate drumurile. Ele nu reprezintă mare lucru pentru majoritatea dintre noi. Există și oameni care sfarmă pietre, și asta pentru diferite motive: fie le transformă în moloz pentru umplerea unei temelii, fie le sfarmă la dimensiuni mai mici pentru a fi întrebuințate într-un anumit loc, iar unii le sfarmă pentru a căuta aur în ele. A sfărâma pietre este muncă grea și cei care se ocupă cu spargerea lor în așchii știu că trebuie să depună un efort considerabil. Pietrele sunt grele și dure, și de obicei cenușii și neatractive. Și totuși de ce Solomon menționează faptul că cel ce sfarmă pietre este rănit? Și în alte meserii putem fi răniți. De ce tocmai despre pietre a vorbit Solomon?

Ca pietrele pot fi uneori inimile oamenilor. O inimă grea, plumburie și dură, care pare că nu poate fi penetrată de nimic este ca o piatră. Inimile se pot pietrifica. De fapt tocmai asta se luptă să facă Satan, iar noi deseori îl ajutăm cu plăcere. Inima se poate pietrifica din multe motive: egoismul, banii, amărăciunea…de fapt mai tot ce este împotriva voii lui Dumnezeu ne pietrifică inima. Dar mai sunt și sfărâmătorii de pietre. Duhul Sfânt este unealta folosită, iar acești sfărâmători de pietre sunt slujitorii Lui. Ei cioplesc și lovesc în suprafețele inimilor împietrite. De multe ori sar așchii de mânie din ele și îi rănesc pe cei care încearcă să le elibereze de cochilia de piatră. Dar când inima de piatră este sfărâmată, deși l-a rănit pe cel care a făcut-o, din ea izvorăsc izvoare de apă vie, așa cu i-a izvorât lui Moise apă din stâncă!

La fel este și cu despicătorii de lemne despre care vorbește Solomon în același verset. Atât sfărâmătorii de pietre, cât și despicătorii de lemne, lovesc obiectul muncii lor. Amândoi se află în primeșdia ca piatra sau lemnele să ricoșeze și să se trezească loviți. Și totuși nici unul din ei nu se lasă învinși: ei lucrează în continuare.

Inimile oamenilor sunt împietrite de multe ori. Și de multe ori când încercăm să dăm în ele cu dalta iubirii și a Duhului, ele opun rezistență și de multe ori rănesc. Datoria noastră însă este să nu ne oprim la prima așchie sărită, sau la prima zgârietură. Munca cu inimi de piatră este dureroasă, dar în final, rezultatul este de mii de ori mai satisfăcător! Pentru că sub acel înveliș de piatră, întotdeauna se ascunde un diamant!

Să nu încetăm să sfărâmăm deci pietre, sau să despicăm lemne. Răsplata muncii noastre este întotdeauna pe măsură!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s