Posted in Un cuvânt pe zi

Greu ca plumbul

Psalmul 43„Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda: El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.” Psalmul 43:5

Plumbul este un metal greu. Nu mă pricep la aliaje metalice, dar am auzit de multe ori expresia „greu ca plumbul”, ceea ce mă face să cred că este întradevăr un metal cu greutate mai mare decât celelalte metale. Și de câte ori n-am experimentat cu toții cât este de greu să cărăm după noi ceva „greu ca plumbul”: pungile pline cu de toate de la cumpărături, copiii pe care-i purtăm în brațe până ne simțim mâinile ca plumbul, picioarele obosite seara sunt grele ca plumbul și deabea le târâm spre pat după o zi de treburi…Multe sunt grele ca plumbul în viața noastră. Dar cel mai rău este când sufletul ne este greu ca plumbul. Cred de fapt că cel mai greu de purtat este un suflet greu ca plumbul. Și multe lucruri pot pune greutate peste sufletul nostru: așteptarea îndeplinirii unei dorințe sau/și nevoi, pierderea cuiva drag, o boală sau o suferință foarte mare, o dezamăgire…și multe altele adunate cu grămada în sufletul nostru dau naștere la o greutate ca de plumb. Și ne opintim pe cărarea vieții ducând aceste greutăți grele ca de plumb pe brațele sufletului nostru.

Fiii lui Core se pare că aveau sufletul mâhnit. Tatăl lor fusese unul dintre răzvrătiții lui Israel care și-a găsit sfârșitul în mod catastrofal. Dumnezeu a îngăduit să ardă de viu datorită răutății și răzvrătirii lui. Dar copiii lui au scăpat de urgie și se pare că au avut multe laude la adresa lui Dumnezeu, dat fiind numărul Psalmilor pe care i-au lăsat în urmă. Doi dintre Psalmi însă arată că aveau sufletul mâhnit. Oare de ce? Oare erau stigmatizați de restul poporului pentru că erau fiii „păcătosului de Core care s-a răsculat împreună cu Datam și Abiram”? Duceau oare lipsuri și poate teama în suflet ca nu cumva să greșească și ei înaintea Domnului precum tatăl lor? Cert este că oricare ar fi fost necazul lor, ei erau mâhniți. Totuși acești fii ai lui Core au o pasiune: muzica. Ei cântă cu alamotul (Psalmul 46), cântă cântări de dragoste (Psalmul 45) și se încurajează reciproc amintindu-și că Domnul este mântuirea lor.

Urgia trece și vine peste noi și familiile noastre. Uneori suferim datorită răzvrătirii și neascultării noastre, alteori suferim datorită altora, și este inevitabil să nu avem sufletul mâhnit din vreme în vreme. Dar este bine să ne amintim că dacă nădăjduim în Dumnezeu și îi aducem laude pentru minunile pe care le poate face în viețile noatre, atunci putem spune și noi ca fiii lui Core pe bună dreptate: „El este mântuirea mea și Dumnezeul meu”, pentru că El va soluționa orice problemă într-un mod perfect în viața noastră. Doar El poate ridica greutățile ca de plumb din brațele sufletului nostru. Deci să nădăjduim și azi în Dumnezeu!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s