Posted in Un cuvânt pe zi

Când David nu a mai luptat

meditații

Era pe vremea când împărații ieșeau la luptă. Săbiile se lustruiau și se ascuțeau, se făureau arcuri și săgeți, ostașii exersau aruncatul cu praștia…toată lumea se pregătea de luptă. Împărații făceau noi strategii de război și aveau mari speranțe de victorii noi, visau la noi teritorii și resurse pentru ei și poporul lor. Gospodinele pregăteau merinde pentru bărbații lor luptători, copiii pe ulițe se jucau de-a soldații…Toată lumea simțea febra pregătirilor pentru noi lupte și visa la câștigarea războiului.

Dar David ce făcea? Plănuia să atace țara fiilor lui Amon și să cucerească cetatea Raba. Deja făcuse planurile împreună cu generalul armatei sale, cu Ioab. Strategia era discutată asiduu și pregătirile erau pe sfârșite. Și după toată planificarea și pregătirea, a plecat și armata lui Israel la luptă. De data asta însă David a rămas acasă…Era obosit și sătul de lupte. Vroia puțin timp de relaxare, de destindere, așa că și-a trimis doar generalul și armata pe câmpul bătăliei, așteptând cu speranțe vești bune. Între timp el avea să se plimbe pe acoperișul palatului său, să mediteze la frumusețile naturii, la viață, la împărăție, la…Dar deodată ce-i văd ochii? În curtea vecinului său o femeie frumoasă se scaldă în timp ce razele apusului îi mângâie pletele. Ochii lui David scapără, inima lui bate mai repede, mintea lui se umple deodată cu vise. Oare cine este frumoasa necunoscută? Cum ar putea s-o întâlnească?

Împăratul își cheamă repede slujitorii și întreabă cine este frumoasa din fața lui. I se spune că este soția lui Urie, hetitul. Dar David nu aude. Ochii sufletului i se închid și mintea îi țese vise dulci. El o vrea pentru el chiar atunci în palatul lui. Doar era împăratul! Putea face ce poftește! Și astfel în noaptea aceea David comite pentru prima dacă adulterul și o mai trage și pe Batșeba în păcat. Femeia rămâne însărcinată și lucrurile se complică. Ce avea să-i spună bărbatului ei plecat la luptă de atâta vreme? Dar David mai are un plan. Fie să-l facă pe Urie să creadă că este copilul lui, fie să-l ucidă. Și cum primul plan a eșuat, David dă poruncă pentru Urie: să fie ucis!

O vreme David și-a mângâiat conștiința. Urie a murit doar în război. Ba chiar El ca împărat s-a dus la Raba pentru a-și  revendica victoria. Și pentru a o consola pe proaspăta văduvă, a luat-o sub aripa sa împărătească, adăugând-o la haremul său. Și totul a mers bine o zi, două, apoi lunile au trecut…până când profetul Naaman rostește adevărul și sentința: Davin a păcătuit și trebuie să plătească, iar prețul nu este mic! Durere, moarte, suferință…

Când David nu a mai luptat, armele sufletului i-au ruginit. Credința, adorarea lui Dumnezeu, rugăciunea, dragostea …toate erau uitate în cufărul religiei, iar el s-a relaxat și a păcătuit.

Astăzi creștinii par să facă același lucru. Și-au destin mușchii sufletului, și-i masează cu comfortul plăcerilorm. Muzica le manipulează sentimentele, imaginile le hrănesc visele…și oamenii nu mai luptă. Se culcă poftind pe pernele păcatului și cad. Se trezesc deodată sleiți de putere și căzuți și se întreabă ce s-a întâmplat?! Cumde ei, niște credincioși atât de statornici au căzut? Creștinii nu mai luptă, sau luptă greșit. În loc să-și înfigă sabia Duhului în vrăjmași, o înfig în sufletele oamenilor de lângă ei. În loc să-și folosească scutul credinței împotriva săgeților lui Satan, îl folosesc pentru a-și pune ziduri între ei și frații lor. Și în loc să se-ncalțe cu râvna Evangheliei păcii, aleargă desculți prin spinii urii și ai intrigilor. Bârfele și blestemele zboară prin aer precum pietrele din praștii. Și în loc să lupte cu „filistenii spirituali” și-au întors sabia unii împotriva altora, sporindu-și înfrângerea.

Dar David își recunoaște căderea. „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna* Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis*: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De* aceea orice om evlavios să se roage* Ţie la vremea potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.” (Psalmul 32:3-6)

Când a înțeles că se usucă din cauza păcatului, s-a căit amarnic. A plâns înaintea Domnului, a acceptat pedeapsa și și-a mărturisit înaintea Domnului cu sinceritate căderea! Câtă vreme a tăcut, vrăjmașul încă era biruitor. Dar după ce a vorbit cu Dumnezeu, El a luptat pentru David și din învins, David a devenit învingător.

Când păcatul urlă învingător în viața noastră, nu este cazul să-l ascundem ca nu cumva să ne facem de rușine. Dacă vrem cu adevărat să fim învingători și să restabilim relația noastră autentică față de Dumnezeu trebuie să ne recunoaștem păcatul, să ne căim de el și să îndreptăm lucrurile cu ajutorul Lui acolo unde putem. Căința, iertarea, dragostea, suferința uneori, toate duc spre vindecarea rănilor războiului spiritual.

Nu încetați să luptați. Toți avem căderi, înfrângeri și răniri. Dar din toate acestea noi putem fi mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit mai întâi și care a murit ca noi să avem parte de victorie în final! Haideți să ne gândim azi: mai luptăm noi pe teritorul spiritual? Și dacă da, cu cine: cu dușmanul, sau cu Dumnezeu?

Fie ca Împăratul veșnic să ne întărească să luptăm alături de El pe fronturile lumii, ca atunci când Hristos se va întoarce pe norii slavei să ne bucurăm de reîntâlnirea glorioasă cu El! El ne face mai mult decât biruitori peste toate circumstanțele vieții!

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Psalmul 32:8

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s