Posted in Un cuvânt pe zi

O dimineață aglomerată

gustati

Este o dimineață aglomerată. Pe lângă gătit, spălat și întins rufe, pe lângă ordinea zilnică pe care trebuie să o fac prin casă, pe lângă toată această rutină, mai trebuie să mă grăbesc spre niște birouri pentru a finaliza câteva acte. Ultimele săptămâni au fost atât de aglomerate cu împachetat și despachetat pentru mutare, cu tot felul de cumpărături pentru noua locuință, cu a contacta tot felul de persoane pentru transportul lucrurilor noastre…și atâtea alte amănunte încât parcă am uitat care este scopul principal al vieții noastre. În vârtejul amețitor al responsabilităților de multe ori uităm că există și altceva. Parcă adormim somnul rutinei fără sens, alergând mereu după himere perisabile. Uităm care ne sunt talentele noastre, darurile noastre, scopurile vieții noastre pentru că uneori responabilitățile zilnice, temerile, lipsurile, luptele ne sufocă. Devenim prea obosiți pentru a mai face ceva și pentru sufletul nostru, și pentru personalitatea noastră și a celor din jur. Devenim prea absenți pentru a ne ridica privirile spre cer și a ne aminti că acolo, mai aproape decât credem, ne primește un Creator care ne iubește și dorește să ne vorbească zilnic. Și atunci ne oprmi…TREBUIE SĂ NE OPRIM!!! Și să ne amintim că nu doar alergatul nostru zilnic contează. Da, trebuie să ne achităm de responsabilitățile noastre zilnice. Și în viață vor exista perioade mai aglomerate decât altele. Dar niciodată, NICIODATĂ, nu trebuie să uităm că acestea toate nu sunt decât câteva detalii; că scopul suprem este cel pe care ni L-a dat Dumnezeu și că noi trebuie să urmărim acel scop orice ar fi și orice am face.

Da, suntem mame aglomerate, sunt tați aglomerați, femei aglomerate, programe școlare aglomerate, situații unice și dureroase, dar acestea nu țin o eternitate. Ele trec odată cu timpul, iar în momentul în care ajungem la acele limanuri liniștite atât de râvnite, nu rămânem decât cu frustrare și cu pumnii goi, dacă în aceste vremuri nu știm să ne păstrăm echilibrul și nu lucrăm și la planul lui Dumnezeu pentru noi și pentru alții.

Deci astăzi, pe lângă treburile și responsabilitățile care ne agită, să ne OPRIM pentru câteva minute! Iar în acele minute să nu ne gândim că mâncarea dă în foc, că trebuie să spălăm vase, că trebuie să facem teme împreună cu pruncii noștri, că trebuie să mergem la birouri cu acte,…NU! În acele minute nu trebuie decât să fim noi înșine, să ne gândim la Dumnezeu, la noi, și la ce putem face în acel scurt timp pentru scopul suprem pentru care am fost creați. Dăruți-vă cinci minute măcar astăzi. Meritați! Și mai ales merită Dumnezeu, care a dăruit întregul cer, iertarea Lui și Fiul Lui pentru noi!

Nu, nu trebuie să reducem timpul de părtășie cu El. Dar acele câteva minute în care ne oprim pentru a ne trage sufletul, vor fi elixirul tinereții noastre, poțiunea miraculoasă care ne va da energie pentru restul zilei. Și va fi încă o treaptă pe care o urcăm spre scara cerului! Caruselul lumii nu ne poate ameți în vârtejul lui, dacă ne păstrăm privirea ațintită spre El!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s