Duhul este plin de râvnă…

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei 26:24

Când soarele este strălucitor iar viața în noi pulsează energie este foarte greu să realizăm concret ce înseamnă să ai „carne neputincioasă”. Sănătatea ne dă energie pentru toate lucrurile. Important este cum folosim energia și vitalitatea pe care le avem. Avem energie să visăm, să meșterim lucruri utile și noi, să ne rugăm, să medităm cu minte limpede la idei creative și constructive și la gânduri curate, îndreptate spre Dumnezeu.

Și totuși Isus ne spune să veghem, căci duhul este plin de râvnă, dar trupul nostru este de multe ori neputincios.

Putem privi ideea neputinței din două perspective:

 – una este aceea despre care vorbește apostolul Pavel, și anume de a dori să faci binele, dar să ai prin fire răul lipit de tine. Carnea/firea este neputincioasă în fața ispitei atâta timp cât nu o stăpânim prin puterea lui Dumnezeu.

– o doua perspectivă este aceea de neputință fizică. De multe ori dorim să facem anumite lucruri, dar fie oboseala, fie boala sau alți factori fizici ne împiedică în realizarea planurilor.

De multe ori am avut intenții bune, idei minunate…dar din păcate prea puțină energie pentru împlinirea lor. Când avem o durere de cap supărătoare, avem gripă, febră sau orice altă boală, suntem mai vulnerabili în fața ispitelor, dar totodată nici nu avem suficientă energie să luptăm împotriva răului sau să fim productivi! În astfel de momente, când suntem slăbiți, bolnavi fizic, sau ne luptăm cu impulsurile firii noastre, avem nevoie de o îndoită putere în a rezista cu răbdare presiunilor și tentațiilor care ne vin în viață. Nu putem fi întotdeauna perfect sănătoși, perfect odihniți, perfect pregătiți psihic ca să răbdăm ispitele și tentațiile sau ca să putem fi productivi așa cum se cuvinte. Duhul este plin de râvnă de multe ori, iar ca să susținem râvna duhului, avem nevoie de veghere, perseverență și mai ales de susținerea Duhului Sfânt!

Să veghem deci, ca să nu cădem în ispită…